Orice incepe cu un cuvant, un gest, o adiere de vant, o respiratie. M-am decis dupa indelungi momente de batalii interioare sa dau frau liber gandurilor in limba romana. O fac de prin 2008 in limba engleza, dar sentimentul meu este ca de prea multa vreme caut acele cuvinte care sa ma ajute sa exprim clar ceea ce vreau sa transmit. Asa ca ma intorc la dragostea dintai, limba romana. Imi place sa scriu si visul meu este sa public o carte. Nu stiu inca ce titlu va avea, care-i sunt personajele si pe ce scena vor juca, dar presimt ca trebuie sa o las sa se contureze. Si ca toate lucrurile bune care mi s-au intamplat in viata, fiecare vine la timpul lui, exact atunci cand trebuie sa se intample, nici prea devreme, nici mai tarziu.
Mi-am ales o meserie, cea de redactor, multumita careia zilnic citesc si scriu. Imi place ce fac. Doar ca supunerea fata de uzantele unei edituri iti ingradeste liberatea de exprimare, viziunea, le plaisir. Simt nevoia de a lasa sa curga pe pagini ideile care-si itesc capul si bat la usa inchisa a dogmelor zi de zi. De obicei, nu le deschide nimeni. Acum am deschis o portita si le las sa umble brambura.
Pentru ca am ceva de zis!
Mi-am ales o meserie, cea de redactor, multumita careia zilnic citesc si scriu. Imi place ce fac. Doar ca supunerea fata de uzantele unei edituri iti ingradeste liberatea de exprimare, viziunea, le plaisir. Simt nevoia de a lasa sa curga pe pagini ideile care-si itesc capul si bat la usa inchisa a dogmelor zi de zi. De obicei, nu le deschide nimeni. Acum am deschis o portita si le las sa umble brambura.
Pentru ca am ceva de zis!
No comments:
Post a Comment